„Suntem ceea ce mănâncă bacteriile noastre”

„Se știe că dieta și nutriția joacă un rol cheie în multe boli gastrointestinale cronice, atât în ceea ce privește patogeneza, cât și posibilitățile terapeutice.

O corelație puternică între simptomatologie, activitatea bolii și obiceiurile alimentare a fost observată în multe boli comune, atât organice, cât și funcționale, cum ar fi boala inflamatorie a intestinului și sindromul colonului iritabil.

Microbiomul intestinal joacă un rol important în sănătatea umană și influențează dezvoltarea bolilor cronice, de la boli metabolice la tulburări gastro-intestinale și cancer colorectal.
Cu o prevalență în creștere în societățile occidentale, aceste condiții poartă o povară mare de îngrijire.

Tiparele alimentare și factorii de mediu au un efect profund asupra modelării microbiotei intestinale în timp real.
Diverse populații de bacterii intestinale mediază efectele lor benefice prin fermentarea fibrelor alimentare pentru a produce acizi grași cu lanț scurt, semnale endogene cu roluri importante în homeostazia lipidelor și reducerea inflamației.”

„Reducerea excesului de calorii și îmbunătățirea compoziției dietei pot preveni multe evenimente cardiovasculare. Orientările actuale recomandă diete bogate în fructe, legume, cereale integrale, nuci și leguminoase, moderat în lactate și fructe de mare cu conținut scăzut de grăsimi și sărac în carne procesată, băuturi îndulcite cu zahăr, cereale rafinate și sodiu.”

„Consumul unei diete care satisface cerințele energetice și furnizarea de nutrienți esențiali promovează un sistem imunitar sănătos. Starea nutrițională suboptimă, rezultată fie din subnutriție, fie din supranutriție, perturbă sănătatea imunitară și compromite rezistența la infecții și recuperarea după acestea.

Micronutrienții multipli contribuie la sănătatea imunitară, de exemplu vitamina D, fier, seleniu și zinc.”

„În trecut, relația dintre nutriție și endocrinologie a fost pusă în evidență prin afectarea funcției glandelor endocrine incluse în deficiențele nutriționale.

Investigațiile asupra secreției de insulină și hormon de creștere au adus o nouă perspectivă asupra rolului nutriției în producția de hormoni, deoarece arată că aportul de nutrienți exercită un control fin asupra sintezei și eliberării acestor hormoni.

Efectele fiziologice ale insulinei și hormonului de creștere în utilizarea carbohidraților, aminoacizilor și lipidelor servesc la sublinierea în continuare a relației inseparabile dintre nutriție și endocrinologie.”

„O dietă cu accent pe alimente pe bază de plante, împreună cu exerciții fizice regulate, va ajuta pacienții cu cancer să mențină o greutate corporală sănătoasă, să își mențină puterea și să scadă efectele secundare atât în timpul tratamentului, cât și după acesta.

Un dietetician înregistrat este o parte importantă a echipei de asistență medicală.

Un dietetician înregistrat (sau nutriționist) face parte din echipa de profesioniști din domeniul sănătății care ajută la tratamentul și recuperarea cancerului. Un dietetician va lucra cu pacienții, cu familiile acestora și cu restul echipei medicale pentru a gestiona dieta pacientului în timpul și după tratamentul cancerului.

Cercetările au arătat că includerea unui dietetician înregistrat în îngrijirea pacientului pentru cancer poate ajuta pacientul să trăiască mai mult.”

Sursa: www.cancer.gov

Definiție

Termenul „microbiom uman se referă la ansamblul complet de gene conținute în întreaga colecție de microorganisme care trăiesc în corpul uman.”

Comunitatea noastră microbiană, cunoscută sub numele de microbiotă umană, este formată din bacterii, drojdii și alte Eukarya, arhee (organisme unicelulare primitive), ciuperci, protozoare și viruși nevii (bacteriofagi). Bacteriile cuprind cea mai mare parte a microorganismelor care locuiesc în corpul nostru. Aceștia sunt cei mai studiați microbi până acum. Se estimează că peste 10.000 de specii de bacterii trăiesc în organism. Potrivit cercetătorilor de la Human Microbiome Project, raportul dintre genele care codifică proteinele bacteriene și genele umane este de 360:1. (1) Marea majoritate a bacteriilor locuiește în intestin. Aceste bacterii joacă un rol critic în descompunerea și absorbția nutrienților, ajută la descompunerea amidonului, zaharurilor și proteinelor pe care oamenii nu le pot digera altfel și sintetizează aminoacizi și vitamine esențiale.

Niciun om nu are același microbiom. Este la fel de unică ca amprenta unei persoane. Microbiomul uman, totuși, este un sistem dinamic care se modifică de-a lungul vieții unei persoane. Unele dintre cele mai dramatice schimbări au loc în timpul copilăriei și al adolescenței unei persoane. Factorii de mediu și obiceiurile de viață, cum ar fi cât de des o persoană se spală, ce mănâncă, tipul de îmbrăcăminte pe care o poartă, cât timp petrec afară, cu cine interacționează și unde locuiește, determină, de asemenea, compoziția microbiomului persoanei. Consumul de antibiotice afectează și microbiomul.(2)

Studierea microbiomului uman ajută cercetătorii să înțeleagă modul în care organismul răspunde la diferite diete, boli și medicamente.

Un alt domeniu în care microbiomul s-a dovedit important a fost în tratamentul pacienților infectați cu Clostridium difficile, un tip de bacterie care poate prelua tractul gastro-intestinal al pacientului atunci când antibioticele reduc sau elimină microbii rezidenți. Unii pacienți se vor recupera după infecție odată ce încetează să mai ia antibiotice. Totuși, aproximativ 20% dintre cei care se recuperează ajung să aibă infecții recurente. Aceasta este o problemă serioasă deoarece infecțiile cu C. difficile (CDI) pot duce la diaree severă și deshidratare și reprezintă o cauză majoră de morbiditate și mortalitate la vârstnici și la pacienții imunodeprimați.

Se crede că o multitudine de afecțiuni sunt acum legate de tulburări ale microflorei intestinale. Aceasta include nu numai obezitatea, ci și diabetul, autismul, anxietatea, problemele cardiovasculare și tulburările autoimune. Cu toate acestea, majoritatea lucrărilor efectuate în acest domeniu au arătat până acum doar asocieri, mai degrabă decât cauză și efect.

„Imunologia nutrițională, imunometabolismul și identificarea unor noi ținte imunoterapeutice sunt domenii de investigare activă în parazitologie. O varietate de helminți își petrec o parte a ciclului lor de viață în tractul gastrointestinal și chiar infecțiile cu nematode enterale au efecte benefice asupra metabolismului glucozei și lipidelor.

Există o serie de mecanisme propuse prin care nematozii paraziți pot avea un impact asupra metabolismului, inclusiv efectele hormonilor gastrointestinali, modificarea funcției epiteliale și modificarea numărului și/sau fenotipului celulelor imune din țesuturile metabolice.

Se estimează că o treime din populația lumii este infectată cu helminți paraziți, cu cea mai mare povară în țările subdezvoltate. Nutrienții sunt cofactori și activatori pentru dezvoltarea sistemului imunitar iar malnutriția precum și coinfecțiile bacteriene favorizează cronicitatea infecției cu helminți. De asemenea, este din ce în ce mai recunoscut faptul că deficiențele specifice în vitamine și/sau minerale pot contribui la severitatea infecțiilor parazitare.

În secolele XX și XXI, consumul de „diete occidentale” a dus la un aport caloric excesiv, la creșterea consumului de alimente foarte rafinate și la scăderea consumului de fructe și legume, care poate duce la deficiențe nutriționale care contribuie la absorbția deficitară a nutrienților, inclusiv boala Crohn, colita ulceroasă și infecțiile parazitare.

S-a demonstrat că atât bolile gastrointestinale, cât și infecțiile parazitare afectează absorbția micronutrienților. Câțiva dintre acești micronutrienți, inclusiv vitamina A, seleniul și zincul, joacă roluri critice în funcția imunitară și rezistența la infecțiile parazitare.”

Referințe:

1) NIH, „Proiectul NIH Human Microbiome defines normal bacterial makeup of the body”, (13 iunie 2012), https://www.nih.gov/news-events/news-releases/nih-human-microbiome-project- defineste-machiaj-normal-bacterian-corp.

2) P Amon, I Sanderson, „What is the microbiome”, BMJ: Archives of Disease in Childhood -- Education & Practice Edition, (februarie 2017), DOI 10.1136/archdischild-2016-311643, https://ep.bmj .com/content/102/5/257.

„Nutriția în îngrijirea paliativă și la sfârșitul vieții ar trebui să fie unul dintre obiectivele îmbunătățirii calității vieții. Este important să abordăm problemele legate de hrană și hrănire în acest moment pentru a ajuta la gestionarea simptomelor supărătoare, precum și pentru a îmbunătăți viața rămasă.

Cancerul și tratamentele sale exercită un impact major asupra rezervelor fizice și psihologice, iar la sfârșitul vieții problemele legate de apetit și capacitatea de a mânca și de a bea agravează acest impact. Obiectivele îngrijirii nutriționale reduc la minimum disconfortul legat de alimente și maximizează plăcerea alimentară.

Identificarea oricăror probleme nutriționale poate facilita utilizarea strategiilor care trebuie discutate cu pacientul și familiile acestora și revizuite în mod regulat pe măsură ce condițiile se schimbă. Vor fi ridicate întrebări etice cu privire la furnizarea de alimente și lichide unei persoane care se apropie de sfârșitul vieții.”